In orice condamnare exista multa invidie

Desi nu ma declar fana a lui Emil Cioran, trebuie sa recunosc ca aceasta afirmatie este…absolut geniala. Nu doar odata mi s-a intamplat sa intalnesc persoane care, poate din lipsa de ocupatie, isi mananca timpul “comentand” si aruncand informatii false si “nefundamentate” catre cei din jur. Orice fapt porneste de la ceva…

Subscriu acestei afirmatii care nu stiu cui ii apartine, insa in acelasi timp trebuie sa completez. Da orice fapt, afirmatie, comentariu sau “condamnare” (asa cum spune Cioran), pleaca de la ceva. Important insa este fundamentul/motivul de la care pleaca si, de cele mai multe ori, acesta este unul naiv, copilaresc si de neluat in seama. “De ce trebuie sa condamnam o persoana pentru aspecte lipsite de importanta?”. Pana acum nu am inteles asta, insa citind cateva carti dragute (asupra carora am sa revin si cu citate) am inteles ca invidia sta la baza acestora. “Criticul este un artist ratat!” Printre cele mai lejere si amuzante “joburi” care exista gasesc doua: “comentator”  si musafir. Eu una as prefera sa fiu musafir, asa as avea si ceva de castigat de pe urma meseriei alese.

Este deranjant sa ma uit in jurul meu si sa-mi dau seama ca frustrarile si complexele din trecut stau la baza unor “rautati” din prezent. Dar pana la urma asta e lumea in care traim. O lume care de cele mai multe ori uita ce inseamna sa fi om, sa ai un gram de demnitate in ceea ce faci sau spui.