O cauza pierduta

Barbatul, un tip pirpiriu, cu o fata de insecta marita la microscop, se infiinta in fata instantei de judecata, spasit. - Onorata instanta, spuse el de cum i se dadu cuvintul, personal nu ma consider vinovat de lovirea partilor reclamante, aici de fata, intrucit am fost victima unei ambuscade. Este adevarat ca am fost la domiciliul reclamantelor, care, in parte este si al meu, dar n-am facut-o cu intentii criminale, cum spun ele, ci pentru a-mi lua niste bunuri personale. Ele mi-au deschis, intr-adevar usa, cu scopul de a ma atrage in ambuscada, tabarind ulterior cu bitele pe mine! Recunosc ca am ripostat, in legitima aparare, fapt care justifica intrucitva leziunile reclamantelor constatate de medicul legist!
 - Cum se face ca d-ta ai scapat basma curata din aceasta „ambuscada”? il intreba judecatorul zimbind, accentuind pe cuvintul ambuscada.
- Nu-mi pot explica logic, domnule judecator! Apararea mea afost mai degraba pasiva, dar nu exclud ca in timpul luptei sa fi atins din greseala, involuntar, reclamantele!
- Cu alte cuvinte, adauga judecatorul pe acelasi ton degajat, ironic, admiti posibilitatea de a fi lovit reclamantele!
 - Nu neg, domnule judecator, este posibil sa le fi lovit, dar tot atit de adevarat este ca am fost, la rindul meu, agresat cu salbaticie de reclamante, scapind nevatamat doar datorita pregatirii mele profesionale exceptionale, pe care o probez cu aceasta legitimatie de gardian public.