Influente tehnologice. Desi singuratatea, alienarea si alte tipuri de anxietate care cauzeaza anumite iluzii, dezamagiri nu sunt noi, modul in care se exprima variaza in functie de culturile in care apar, pentru a mima schimbarile culturale, inclusiv tehnologia. Inainte de sfarsitul secolului XIX, iluziile sau dezamagirile erau controlate sau puse in carca vrajitoriei si supranaturalului. Asta s-a schimbat cand noile tehnologii precum telegraful, telefonul, radioul, televizorul, electricitatea sau razele X, laserul si Internetul au devenit foarte populare.
Oamenii nu prea se duc inapoi in timp cu iluziile lor doar daca o anumita epoca este fixata in mintea lor dintr-un anumit motiv. Iluziile de astazi si temerile sunt centrate pe frica de a fi controlat si persecutat prin computere si prin internet, nu prin unde radio, asa cum se intampla in anii 1940. Utilizarea prelungita a internetului poate genera episoade psihotice grave, a aratat un studiu din 2010. In trei cazuri separate, femei cu varsta intre 30 si 50 de ani, fara probleme psihice serioase, au dezvoltat iluzii, dezamagiri si halucinatii de la folositul internetului prea multe ore pe zi. Fiecare femeie era nefericita din pricina unei relatii din trecut care nu mersese bine, insa se afla in relatie foarte buna cu un barbat, insa online. In timp, femeile au pierdut contactul cu realitatea. Una dintre ele chiar credea ca isi poate simti partenerul doar prin atingere virtuala, ceea ce nu era posibil. Toate femeile au luat pana la urma medicamente antipsihotice pentru a nu mai delira si au revenit la un comportament normal. Alt barbat credea ca PC-ul sau era folosit ca sa ii fie implantate ganduri in cap si sa fie otravit prin tastatura. Cu mult timp in urma, noile materiale erau tehnologiile timpurilor lor. De exemplu, iluzia sticlei a castigat teren in Europa, fiind foarte populara prin anii 1600. Se pare ca totul pornise de la regele francez Charles VI, care era paranoid in privinta tradarii si asasinatului. Pe atunci, el credea ca avea asupra lui un blestem care nu ii permitea sa se miste. Credea ca era facut din sticla si ii era teama ca se va sparge.
Isi invelea si corpul in paturi pentru a nu incepe sa tremure si sa se „fisureze”. Asta e pana la urma o teama de fragilitate si umilire sociala. Intr-un caz unic si ciudat din anii 1960, un tanar olandez a povestit pentru BBC ca oamenii priveau prin el ca printr-o sticla dintr-o fereastra. El se identifica cu sticla si continua sa sustina ca face parte din fereastra respectiva.